CAMERA ASCUNSĂ: Am cumpărat „pastramă de berbecuț” din Obor. Ce a ieșit, în realitate, la teste

Șase din 12 comercianți din cea mai mare hală de carne, cea de la Obor, din București, au fost amendați contravențional în urmă cu o săptămână de inspectorii de la Protecția Consumatorilor. Motivul? Carne păstrată în condiții necorespunzătoare sau vândută sub o altă denumire. În special ca fiind de berbecuț, o carne mai scumpă în general decât cea de porc, de exemplu.

Mii de români sunt păcăliți astfel pentru că la Obor nu poți ști cu siguranță ce fel de carne cumperi. Dacă vrei să vezi specia de proveniență a cărnii din galantar, riști să fii plimbat de la Ana la Caiafa. Și să scoți și bani din buzunar, pentru că un test la Institutul de Igienă Publică și Sănătate Veterinară („nu mai sunt seruri”) costă între 50 și 300 de lei. Dacă ceri sfatul unui specialist, testarea se face ochiometric: „pastrama de berbecuț” este „oaie toată ziua”. Surpriza vine abia la final, odată cu buletinul de analiză.

Vă prezentăm mai jos un reportaj făcut cu camera ascunsă în hala de carne Obor

Hala de carne Obor. Lume pestriță venită de la prima oră să-și facă cumpărăturile. La una dintre tejghele clienții sunt îmbiați cu „pastramă țărănească de berbecuț” la 16 lei per kilogram. „430 de grame, e bine? 7 lei și 50 de bani”. Bonul fiscal? „ S-a stricat casa de marcat”, răspunde vânzătorul cu jumătate de gură, arătând cu mâna către măsuța unde ar fi trebuit să fie casa de marcat. „Ce, nu vă crede că ați dat 7 lei pe carne?”, îmi aruncă el peste umăr.

Pentru că în urmă cu o zi, de la aceeași tarabă unul dintre cititorii gândul.info achiziționase de asemenea „pastramă de berbecuț” care i-a trezit mari suspiciuni la momentul gătirii – „precis este de câine” – am mers cu carnea proaspăt cumpărată din piață la Institutul de Igienă Publică și Sănătate Veterinară, care are sediul chiar lângă hala de carne din Obor.

Acolo, surpriză. Deși cu o zi înainte ni se confirmase telefonic, de la Institutul de Igienă Publică și Sănătate Veterinară, că aici poate fi efectuat un test pentru identificarea speciei de proveniență a cărnii- „e pe bază de imunodifuzie. Costă 50 de lei. Mai este și alt test, dar care costă aproape 3 milioane lei” – la fața locului lucrurile nu mai stăteau așa.

„Ați venit pentru trichinela?”, întreabă cineva îmbrăcat în halat alb, de după niște jaluzele coborâte. Apoi adaugă repede, fără să aștepte răspunsul: „Nu la noi!”.

Explic că de fapt vreau să plătesc pentru un test la o probă de carne – determinare de specie de proveniență și că înainte cu o zi ni se menționase că aici se poate face testul. „Ați sunat aici?”, întreabă neîncrezătoare. „Stați să vină cineva”.

După alte minute bune, mi se face legătura telefonic cu altcineva „de la laborator”. Repetăm povestea cu testul. „Firmă?” „Nu, persoană fizică”.

După o altă pauză, mi se comunică sec: „Nu se poate face testul care costă 50 de lei. Nu sunt seruri. Dar dacă doriți, se poate face cel care costă 3 milioane de lei”.

Medicul veterinar: „Asta e oaie toată ziua!”

Între timp, „pastrama de berbecuț” este preluată și învârtită pe toate părțile de un medic veterinar, coborât cu greu din birourile de la etaj.

„Ca să fiu sincer cu dvs, pot să fac (testul de 3 milioane de lei n.n.) pentru carne de cal și bou, dacă nu e niciuna, se presupune că este de oaie”, spune medicul veterinar uitându-se la pastramă.

„Asta nu este de vită sau de cal. E de oaie toată ziua. După aspect. Carnea de vită și de cal este foarte roșie și cu alt tip de grăsime. Nu am de unde să scot de la un cal asemenea porțiuni de carne. Sau de la vită. De aia se mai înlocuiesc ele și mai ies discuții. Asta este carne de oaie, după miros”, îmi dă asigurări medicul veterinar, după ce își băgase nasul de câteva ori în punga cu pastrama țărănească.

« Poate fi de câine? », încerc. „Nici nu vă pot spune. Nu avem seruri. Nu se mai produc de câțiva ani”, mă descurajează el, motivând cu „problemele financiare” pe care le are Institutul Cantacuzino de ceva vreme.

„Sunt medic veterinar, după aspect vă spun că este de oaie. Nu vreau să vă refuz. Cu cea mai mare plăcere vă fac (testul de 3 milioane de lei n.n.) dar vă cheltuiți și timpul și banii degeaba. Asta e oaie toată ziua”, spune medicul veterinar.

„Aia de câine nu are miros. Asta are mirosul de oaie clar”, încearcă el să convingă.

Șefa Institutului de Igienă Publică: „Doamne Dumnezeule, cum să nu avem reactivi?”

Contactat de gândul, directorul Institutului de Igienă Publică și Sănătate Veterinară, Rodica Tănăsuică, se arată surprinsă că angajații ei au motivat lipsa serurilor pentru a face testul – pentru identificarea speciei de proveniență – de 50 de lei.

„Doamne Dumnezeule, cum să nu fie reactivi? Avem reactivi. Cum să vă spună că nu sunt seruri? Nu știu ce încurcătură s-a făcut!”, se lamentează șefa Institutului.

După cinci minute, revine cu un telefon: „Haideți că am lămurit cu colegul meu. Dvs ați cerut doar pentru oaie. Nu ați cerut testul comparativ cu celelalte specii. Se poate face testul fără probleme. Pentru toate speciile. În trei zile aveți rezultatul”, spune ea dintr-o răsuflare.

„Pastrama țărănească de berbecuț” era de fapt de porc

La revenirea la sediul Institutului, angajații erau toți un zâmbet. „Pastrama de berbecuț” este cântărită repede, „sigilată”, altcineva se ocupa de completarea chitanței fiscale și de dat restul până la ultimul bănuț. „Costă 48 de lei și 50 de bani. Luni aveți buletinul de analiză cu rezultatul”, zâmbește politicos angajata în halat alb, răspunzându-mi afirmativ la ultima încercare de a afla dacă testul poate indica ce fel de carne am cumpărat.

După patru zile aveam să aflu rezultatul testului de determinare a speciei de proveniență a „pastramei de berbecuț” dusă la IISPV: „ADN specific porc: pozitiv”.

Report de aproape 9 milioane de euro la LOTO 6/49. Numerele extrase la LOTO pe 13.06.2013

Foto buletinul de analiza IIPSV